Cum se creează un stick de testare și instalare a Linux Mint

În articolul inaugural al seriei „Mint la mine și la tine!”, vom vorbi despre crearea unui stick USB de instalare pentru Linux Mint. Aceasta este o distribuție GNU/Linux deosebit de stabilă, rapidă și deloc pretențioasă cu resursele hardware, fiind poarta perfectă de intrare pentru cei care vor să încerce o alternativă solidă la Windows.

Nu este o operație complicată și nici prima dată când atingem acest subiect, însă pentru a pune bazele unui ghid complet de instalare și configurare, am considerat esențial să începem cu… începutul. Pregătirea acestui mediu de instalare este pasul critic care vă asigură o experiență fluidă încă de la prima pornire a sistemului, permițându-vă să-l testați fără a modifica nimic pe hard disk-ul actual.

Cele necesare pentru început

În primul rând, veți avea nevoie de o unitate flash cu o capacitate de cel puțin 2 GB. Eu am folosit un model de 32 GB, cel albastru din fotografia de mai sus, dar va fi la fel de util și unul gri, negru, roșu, portocaliu, dar nici să nu vă treacă prin cap să folosiți unul roz… glumesc, desigur, culorile chiar nu contează, practic e util orice stick USB aveți prin sertare. Contează mai puțin estetica și mai mult ca dispozitivul să fie unul fiabil.

Vom mai avea nevoie de un computer funcțional, de preferat cu Windows. Știu că pare logic, având în vedere scopul final, dar în acest context mă refer la „mașina” de pe care vom descărca fișierele necesare. Utilizatorii de GNU/Linux probabil n-au nevoie de aceste indicații, așa că ne concentrăm pe cei care fac acum primii pași spre migrare.

Înainte de orice, trebuie să descărcați imaginea ISO a discului de instalare de pe site-ul oficial. Vă recomand versiunea Cinnamon, cea pe care o folosesc și eu. Dacă sistemul dumneavoastră dispune de mai mult de 4 GB de memorie RAM, asigurați-vă că ați ales varianta de 64 de biți pentru a beneficia de întreaga putere de procesare.

Pe pagina de download, alegeți serverul cel mai apropiat de locația dumneavoastră pentru o viteză de transfer optimă.

După ce fișierul a fost salvat, descărcați aplicația Universal USB Installer. Este o unealtă mică, dar extrem de eficientă, care se va ocupa de „scrierea” propriu-zisă a datelor pe stick.

Configurarea stick-ului cu Universal USB Installer

După ce ați descărcat utilitarul, rulați executabilul cu un dublu click. Nu necesită instalare, așa că va porni direct. Prima fereastră care vă va întâmpina este cea a licenței de utilizare. Înainte de a configura propriu-zis stick-ul de instalare, va trebui să acceptați acești termeni. Faceți click pe butonul I Agree; eu am făcut-o deja și vă asigur că n-a explodat nimic… cel puțin nu în această etapă a procesului.

Odată ajunși în interfața principală, procesul este împărțit în trei pași simpli. Conectați stick-ul USB și asigurați-vă că nu aveți date importante pe el, deoarece formatarea este obligatorie. Bifați caseta Show All Drives dacă unitatea nu apare automat în listă. După ce o bifați, opțiunea se va schimba în „Now Showing All Drives”, permițându-vă să alegeți litera corespunzătoare stick-ului.

La Step 1, trebuie să indicați ce distribuție doriți să puneți pe stick. Selectați din lista derulantă opțiunea Linux Mint. Această selecție este importantă deoarece programul aplică setări specifice pentru a asigura pornirea corectă a sistemului.

La Step 2, faceți click pe butonul Browse pentru a localiza imaginea ISO pe care ați descărcat-o anterior. Programul va valida fișierul; asigurați-vă că ați selectat versiunea dorită, deoarece o imagine coruptă sau incompletă va face mediul de instalare neutilizabil.

Tot aici veți observa și un slider pentru Persistent Storage. Această opțiune este extrem de utilă dacă plănuiți să folosiți Linux Mint direct de pe stick, fără să-l instalați pe hard disk, deoarece vă permite să salvați fișiere sau setări care să rămână acolo și după restart. Este însă un pas complet opțional; dacă intenția voastră este doar să instalați sistemul pe calculator, puteți lăsa valoarea pe zero pentru a economisi timp și spațiu.

Este extrem de important să bifați și caseta Format, de obicei marcată ca fiind „Fat32”, pentru a pregăti corect acest mediu de instalare. După ce ați verificat încă o dată că litera unității este cea corectă, apăsați pe butonul Create. Va apărea o fereastră de avertizare care recapitulează tot ce urmează să se întâmple: formatarea unității și copierea fișierelor.

Apăsați pe Yes sau OK și lăsați aplicația să-și facă treaba. O bară de progres vă va indica stadiul operațiunii; poate dura câteva minute, în funcție de viteza portului USB și a stick-ului folosit. Odată finalizat procesul, veți primi un mesaj care confirmă că mediul este gata de utilizare.

După ce procesul s-a încheiat, veți avea la îndemână un stick de instalare gata de utilizat. Îl puteți folosi acum pentru a porni computerul într-un mediu „Live”, unde puteți vedea cum se mișcă Linux Mint înainte de a decide să-l instalați permanent. Dacă nu sunteți familiarizați cu procedura de pornire de pe un dispozitiv extern, rețineți că aceasta se numește „bootare” și am detaliat pașii necesari în acest ghid dedicat.