Dacă sunteți pasionați de fotografie sau lucrați în domeniu, presupun că ați auzit și chiar utilizat Perfect Effects 8 Premium Edition, unul dintre cele mai complete programe și totodată pluginuri de postprocesare pentru Photoshop. Acesta, după cum probabil știți, este disponibil pentru Windows și OS X și, în mod normal, costă 99$, un preț deloc piperat pentru facilitățile pe care le oferă.
onOne Software, dezvoltatorul său, oferă pentru o perioadă limitată de timp licențe gratuite pentru toți cei care se abonează prin email, la newsletter-ul companiei. Continuă să citești …
Un cititor al blogului, Radu, mi-a scris pentru a mă întreba ce client SSH folosesc în Mac OS X pentru a administra serverele Web și nu numai. Am preferat să-i răspund în mod public, deoarece sunt sigur că vor mai exista și alți cititori care îmi vor adresa aceeași întrebare în viitor.
Prima dată când am folosit OS X mi-am pus aceeași întrebare, eu fiind obișnuit să lucrez cu PuTTY în Windows, iar un coleg, la momentul respectiv, mi-a recomandat clientul integrat în sistemul de operare, ce poate fi accesat prin Terminal (Terminal > Shell > New Remote Connection). Continuă să citești …
Pentru cei curioși să afle timpii de pornire al Hackintosh-ului despre care v-am vorbit aici și pe care l-am asamblat cu componentele listate dincoace, am realizat o filmare cronometrată a unui restart al sistemului. Din timpul de boot-are n-ar trebui luate în calcul cele câteva secunde care se scurg înainte de apariția logotipului Apple și pe durata cărora utilizatorul poate alege recuperarea sistemului sau injectarea unei comenzi (funcție utilă în caz că apar probleme).
După cum ați putut vedea, pentru restart, sistemul a avut nevoie doar de 21 de secunde (24 – cele 3 secunde despre care v-am vorbit mai sus). Pentru a vă arăta timpul real de răspuns al sistemului, am deschis iTunes imediat după afișarea Desktop-ului, am pus în Dock un shortcut invalid, care trimitea spre o aplicație dezinstalată și l-am accesat, și tot intenționat am deschis o imagine RAW brută, pentru a vă arăta cum se comportă Photoshop. Eu spun că-i bine. Voi?
După cum v-am promis în articolul anterior, voi publica în continuare lista componentelor utilizate la asamblarea Hackintosh-ului. „Rețeta” e una proprie, bazată pe informații obținute din diverse forumuri care tratează acest subiect, pe disponibilitatea în România a componentelor și evident, pe buget. La momentul alegerii componentelor nu eram sigur că voi obține rezultatul dorit, respectiv crearea unui sistem pe care să ruleze fără probleme OS X 10.9 Mavericks și prin urmare, le-am ales astfel încât să fie compatibile și cu Linux și Windows 7, 8 și 8.1 de 64 de biți.
Componentele sunt cele din fotografia de mai sus, iar lista lor, cu link-ul aferent spre eMag, o găsiți în paragraful următor. După cum veți observa, n-am comandat nici un Hard Disk ori SSD și ar fi fost inutil să fac asta având în vedere că dispuneam deja de unul. În plus, placa grafică Gigabyte GeForce 210 am cumpărat-o deoarece monitorul meu nu dispune de conexiuni HDMI sau DVI, ci doar de VGA, motiv pentru care a trebuit să comand o grafică aparte, care să dispună de un conector DVI-I (placa de bază dispune de unul DVD-D) singurul care poate fi utilizat cu adaptor DVI-VGA. Ideea e că, dacă dispuneți de un monitor cu HDMI sau DVI, nu aveți nevoie de placa grafica. Cea integrată, respectiv HD 4600 e foarte bună (este cea prezentă în Mac Mini-urile și iMac-urile originale) iar cu banii economisiți în acest fel puteți achiziționa liniștiți un SSHD fără a depăși bugetul de 1700 de lei. Continuă să citești …
Săptămâna trecută, miercuri mai exact, mi s-a pus rău pata sa-mi iau un iMac, așa că am vrut să comand unul de la eMac. N-am vrut să mă arunc la modelul nou, ci la cel anterior, de circa 3300 lei, cu i5, 4 GB RAM, etc. Chiar dacă nu era pe stoc, ci disponibil doar la comandă, am comandat și am așteptat să mă sune cineva de la eMag și să-mi spună când va ajunge. N-a sunat nimeni până joi seara; am sunat eu, am întrebat, mi s-a spus că am slabe șanse ca acesta să ajungă în mai puțin de 3-4 săptâmâni. Am renunțat. Joi seara am dat o tură prin mai multe magazine gen Flanco, Altex, Domo, etc. Nimic. Aceeași poveste. Aveau modelele mai noi, cele de 5000 de lei, nu cel pe care mi-l puteam lua eu fără să mă bag în gaură, așa că m-am răzgândit, m-am întors acasă și am comandat componentele care știam că trebuie să funcționeze cu OS X 10.9 Mavericks fără prea multe bătăi de cap. M-au costat 1700 de lei chiar dacă am cumpărat o placă video dedicată (ce-i drept, nu foarte nouă) și un procesor mult mai bun decât cel al iMac-ul pe care pusesem eu ochii.
Piesele au ajuns ieri, tot ieri am asamblat sistemul (voi publica în curând un articol care va conține detalii despre ce componente am folosit, montarea lor și instalarea OS X 10.9 în curând), am instalat și configurat, migrat aproape 1 TB de fișiere de pe celelalte sisteme, în fine, l-am pus la punct și chiar sunt mulțumit de felul în care se comportă.
https://www.youtube.com/watch?v=K2diSYNyxSU
Tot ce regret acum e că am comandat doar 4 GB de memorie RAM, dar am crezut că va fi suficient văzând că Apple comercializează iMac-uri cu această cantitate de memorie. Ei bine, nu-i suficientă! Deși e rapid la utilizarea obișnuită, dacă pornesc înregistrarea desktop-ului sau, de exemplu, forțez puțin Photoshop-ul, devine mai leneș. Continuă să citești …
