Pe vremea când nu foarte multă lume auzise de Facebook, „rețeaua de socializare” a inventat paginile și butoanele de like & share. Imediat după, toți, absolut toți, de la simple site-uri la televiziuni, s-au îngrămădit să-și facă o pagină de fani pe Facebook. Nimeni nu-și mai promova propriul site, au renunțat la el el în schimbul like-urilor pe o pagină asupra căreia credeau că dețin controlul. Mesajele lor erau duse „la botul utilizatorului” fără ca acesta să facă altceva decât să-și verifice propriul cont. Așa a a început Facebook să aibă o problemă: dintr-o rețea de socializare perfectă, a devenit fără drept de apel o rețea de distribuire a spam-ului, o rețea în care toată lumea posta orice, doar de dragul de a face prezența în News Feed-ul propriilor fani. Sistemul Facebook se stricase și trebuia găsită rapid, foarte rapid, o soluție!
Surprinzător pentru unii, soluția adoptată consta în obligarea tuturor administratorilor de pagini să plătească pentru ca mesajele lor să ajungă la cei care le-au dat like-ul pentru care atât de mult s-au zbătut. Controlul trecuse rapid, din mână administratorilor de pagini, în mâna rețelei de socializare pe care atât de mult s-au zbătut să o ridice, să o formeze și apoi, conștient sau nu, să o dărâme, bucățică cu bucățică, prin fiecare postare idioată publicată.
Începând din acel moment Facebook, care până atunci a fost privit ca o portiță deschisă spre clienți, fani și admiratori, devenise peste noapte o vamă. Un zid al Berlinului între brand și client. Fără postări sponsorizate, paginile pe Facebook, singura modalitate prin care, până atunci brandul intra când avea chef în viața virtuală a clientului, și-au pierdut pe neașteptate relevanța, acestea trecând rapid de la statutul de newsletter, la o altă posibilitate de comunicare dintre brand și client. Altfel spus, fiecare „fan page” devenise o sală de chat.
Principalii afectați sunt companiile mici și creatorii de conținut, adică toate site-urile și blogurile care, după ce au pus la loc de cinste „fanbox-ul”, și-au invitat cititorii „să-i urmărească prin intermediul rețelei de socializare, ca și cum de abonarea la un newsletter obișnuit ar fi fost vorba. Inclusiv eu am făcut asta.
Acum, după ce paginile Facebook au devenit mai mult o povară pentru creatorii de conținut, multi vor renunța la ele. La ce folos să postez pe o pagină de Facebook noutățile de pe blog, devreme ce toți cei interesați vor trebui să acceseze respectiva pagină pentru a le cunoaște? Nu e mai simplu să-mi acceseze direct blogul? Consider că da, și drept dovadă, începând de astăzi, nu voi mai posta nimic pe pagina de Facebook a blogului. Mai mult, voi bloca permanent inclusiv posibilitatea de a trimite mesaje și comenta la postările deja existente.
Cine va avea ceva de spus, o va putea face aici, fie sub forma unui comentariu, fie trimițând un mesaj la adresa de email de contact, iar cine nu va dori să piardă timpul accesând constant blogul pentru a cunoaște noutățile, se va putea abona la newsletter prin email, sau prin RSS. Am muncit destul la promovarea Facebook. Ajunge!
da, faci foarte bine. ai mare dreptate in ce ai zis. la ce-i bun sa mai tii o pagina de facebook cand ai blogul la indemana… respect cristi! :)
Foarte bine faci. Pentru asta te felicit.
Nimeni nu-si da seama ca noi suntem angajati la „facebuci” si contribuim la veniturile lor colosale fara a primi nimic in schimb?!
De ce Facebook și nu Google (a se citi Android, YouTube, Gmail, șamd)?
Reteaua stoarce bani. Nu e prima incercare si nici ultima sa faca profit de pe urma retelei. Cineva va ceda la sfarsit.Fie cei care emit mesajele/continutul ori reteaua. Se va ajunge sa ne taxeze si pe noi ptr una si alta, nu doar Facebook-ul. Uriasii cu picioare de lut vor cadea sub propriile greutati.