Educația, arta de a deveni ce vor alții…

Salutul

Pe când aveam mai puțini ani decât jumătate din degete la o mână, știam deja că, „pentru a nu da dovadă de needucat”, trebuie să salut toți vecinii, bărbați sau femei, cu „sărut-mâna”, în opinia mea, deopotrivă cel mai fals și lingușitor salut dintre toate cele pe care le cunosc. Chiar dacă nu știam pe atunci că…

Sărutul reprezintă loialitate și subordonare mai ales în aristocrație, case regale, unele societăți religioase, masonice sau frății. El reprezintă subordonarea și neatentarea la puterea și rangul pe care o deține cel ce primește sărutul. Se săruta mâna, bijuteriile, hainele sau picioarele. (sursa)

Eu asociam cuvintele cu acțiunea. Astfel, de fiecare dată când spuneam cuiva „săru’mâna”, nu puteam să nu mă imaginez ca și cum i-aș fi sărutat mâna la propriu și drept dovadă, nu salutam pe nimeni până nu-i priveam mâinile și nici nu salutam vecinii sau vecinele pe care le-am „prins” măcar odată scărpinându-se… pe alocuri. În cazul ăstora din urmă, pur și simplu nu ieșeau cuvintele din gură, că nu le puteam lăsa eu, deoarece mama mă învățase că „Dacă vrei să ajungi departe, trebuie să fii sincer, întotdeauna!”. Nu puteam fi sincer spunând „săru’mâna” unei astfel de persoane.

Bunul simț

Când eram în clasa a XI-a, adică pe vremea când guma Orbit se vindea la 1000 de lei pastila, iar fiecare pastila se împărțea de fiecare dată cu cel mai bun prieten, cunoscusem o fată. Era așa de frumoasă că nu putea fi perfectă. Nu era! Îi mirosea, pardon, îi puțea gura a… orice altă gaură mai puțin cea prin care halea. La primele întâlniri am mers cu câte o pastilă Orbit în buzunar. Ne-am despărțit când n-am mai avut bani de gumă, invocând sentimente puternice pentru altcineva. De curând am aflat că a fost căsătorită de trei ori, divorțând de fiecare dată deoarece respectivii și-au găsit pe altele. Deși îmi pare rău pentru ea, îi înțeleg și pe foștii soți.

În astfel de cazuri, cum să fii sincer fără să jignești?!? Deși ți-au impus să fii sincer, părinții ți-au lăsat clar de la bun început că nu-i frumos să jignești! Ar fi trebuit să o întreb „Pui, poți ghici a ce-ți miroase gurița asta mică și dulce, dacă îți spun că la flori nici n-are rost să te gândești?” Oare n-ar fi interpretat ea întrebarea ca fiind un „Vezi că-ți pute fleanca a căcat!”?!? Și chiar dacă ar fi acceptat că are o problemă, în cât timp m-ar fi putut săruta fără să se întrebe mai întâi cât timp a trecut de când s-a spălat ultima dată pe dinți?

Religia

Încă din fragedă pruncie, îți este adusă la cunoștință religia ta. Din pură întâmplare, religia ta este cea mai bună dintre toate, ce-a mai adevărată, singura care te scapă de Dracu, un tip dubios, cu coarne, copite, smoală topită și foc la discreție. Ceilalți… ceilalți sunt sataniști! Punct.

Nu contează că tu nu dai doi bani pe fleșcăiala, pardon, sfeștania pe care ți-o face preotul care are cea mai apropiată parohie, tu pregătește acolo zece lei că vine la ora 2 în bloc și nu-i frumos să vadă vecinii că nu-l primești. Când intră, tu pupă-i tot ce-ți întinde, eventual și Crucea, și stai drepți, în timp ce-ți trage o sorcoveală-n cap. Așa-s religia și tradiția și tu trebuie să le respecți!

Meseria

Dacă ești băiat, ai tăi știu ce meserie vei avea încă dinainte să știi tu cum te cheamă! E drept, uneori mai greșesc și ei, dar de obicei meseria se transmite „Din tată-n fiu!”. La fete nu știu cum stă treaba, că n-am fost fată niciodată…

Tata a profesat electrică și electronică. Din astea două și-a câștigat puțina pâine pe care a apucat să o mănânce până înainte să-l văd pentru ultima oară. Deși aveam doar 8 ani când a murit, ce „carieră înfloritoare” credeți că am urmat eu? Electrică și electronică… Premiant, evident, că „Meseria e brățară de aur!” și „Asta e o meserie bănoasă, ascultă la mine, că nu-ți vreau răul!”, m-au urmărit toată viața.

Dovada că „am făcut alegerea corectă” o aveți acum, eu câștigându-mi pâinea dintr-o meserie în care chiar nu contează diploma pe care numai eu știu cu cât efort am obținut-o.

Eu aș fi vrut să fiu umorist, „Dar asta nu e meserie, ce, vrei să ne râdă lumea?”. Nu! Vreau ca lumea să râdă la mine! „Nu-i nimic, așa o să spui bancuri cu electroniști!”.

Iubita

Pe părinți nu-i interesează cu cine te vei căsători „Atât timp cât tu ești fericit!”. Evident, nu-ți lua „Una cu vițel, că ne râde lumea!”. „Apropo, fătuca asta cu care ai venit ieri acasă… Raluca!” Roxana! „Așa, Roxana, ce meserie are?”. E coafeză! „Aoleu, de-aia avea părul ăla în cap de zici că are patul lângă priză… Măcar asta nu-i chiar așa mută ca cealaltă, Alina”. Adriana! „Așa, Adriana… păi dacă scoteai vorbele cu cleștele de la ea, cum să o țin minte?!?”.

Nunta, casa, copiii

Mă distrează tare părinții, bunicii și celelalte nemuri care, înainte de a împlini anul lângă „actuala”, îți aduc aminte că „Ori terminați, ori vă luați cu acte-n regulă! Oricum, așa nu mai puteți sta!” Dar mamă, ai habar de câți bani am nevoie pentru nuntă? „Nu-i nimic, punem mână de la mână și ne-împrumutăm! Facem noi cumva să iasă bine!”.

„Acum că v-ați luat, când aveți de gând să vă mutați la casa voastră?” Când om avea bani de casa noastră… „E, da prietenii tăi cum au făcut?!? Vă împrumutați și nu vă rugați de nimeni! Întrebați la bancă și, dacă e nevoie, vă girăm noi, numai să vă vedem la casa voastră!”. „O garsonieră e ieftină, iar voi nici nu aveți nevoie de mai mult! Când veți avea copii, oricum, de moment nici să nu vă gândiți că nu vreau să fiu bunică înainte să mă pensionez, vindeți și vă luați ceva mai bun!”.

Tu

La un moment dat, îți dai seama că-i saluți și pe cei pe care nu-i suporți, dar fiindcă „ai prea mult bun simț, nu le spui că-i consideri niște cretini inculți”, treci de două ori pe an pragul bisericii pe care nu o înțelegi și cu care nu te simți identificat, mergi scârbit la serviciul „bine plătit” așteptând pensionarea, te întrebi cum ar fi fost dacă te-ai fi căsătorit cu „prima iubire” și regreți că ai cumpărat garsoniera pe care acum nu ți-o cumpără nici Dracu, da, tipul acela dubios, cu coarne, copite, smoală topită și foc la discreție…