Bine, bine, dormim pentru a ne „reîncărca bateriile”, dar de ce nu hibernăm, de exemplu, cum fac alte vietăți?!? La prima vedere, o întrebare cât se poate de simplă, dar totodată suficient de complicată pentru oamenii de știință, care n-au descoperit încă răspunsul cu care să fie toți de acord. Somnul, chiar dacă excludem capacitatea de a visa, rămâne un mecanism complex.
Un studiu realizat recent de cercetători și publicat în revista Science, demonstrează că în timpul somnului creierul funcționează precum o stație de reciclare, eliminând toxinele reziduale acumulate pe parcursul unei zile solicitante din punct de vedere intelectual. Continuă să citești …
Nu l-am putut accesa nici ieri, nici azi-noapte, nici azi. Primesc aceeași eroare, știu sigur că au fost probleme „din cauza mentenanței” de care un grup de hackeri se laudă că s-a ocupat.
Eu asta văd când încerc să accesez orice folder prin interfața Web a Dropbox. La voi cum e?
Pe lângă contactul lichidelor cu suprafața hidrofobă, în cea de-a doua parte a video-ului putem vedea cum nanoparticulele magnetice introduse în apă se comporta ca un magnet lichid. Gav și Dan demonstreze acest lucru arătând lichidul magnetic care curge în sus, către un magnet.
Filmările au fost realizate cu o cameră Phantom Flex la 2500fps.
Progresele tehnologice nu permit doar crearea unor procesoare mai puternice, ci și mult mai mici. O dovadă a acestui fapt este Intel Edison, un computer de dimensiunile unui card SD, prezentat de Intel în cadrul celui mai mare târg de tehnologie anual, CES 2014.
Intel Edison are sub capotă chip-ul Quark SOC cu CPU dual-core, memorie proprie de stocare, conectivitate Wireless și Bluetooth. Astfel de PC-uri, conform demonstrației făcute de Intel, ar putea fi utilizate pentru îmbrăcămintea dotată cu senzori speciali pentru a monitoriza semnele vitale (temperatura, pulsul, tensiunea, șamd) organismul persoanei care le îmbracă. Continuă să citești …
Și chiar nu mă miră… Păi la ce bălării scriau unii pe acolo, și când spun unii mă refer strict la cei de teapa lui Alexandru Puiu și Șerban Simion, oameni care habar n-aveau nici de IT, nici de traducerea limbii engleze fără Google Translate.
Nu mă bucur, departe de mine acest gând, se vedea venind asta de multă vreme și nu, când spun „se vedea”, nu mă refer chiar deloc la „criza printului”, ci la criza din care cei aflați la conducerea revistelor n-au știut cum să iasă. O criză în care au intrat singurei, lăsând amatorii să scrie pentru entuziaști și profesioniști, îndepărtându-i tot mai tare pe aceștia din urmă. Continuă să citești …
Pe vremea când nu foarte multă lume auzise de Facebook, „rețeaua de socializare” a inventat paginile și butoanele de like & share. Imediat după, toți, absolut toți, de la simple site-uri la televiziuni, s-au îngrămădit să-și facă o pagină de fani pe Facebook. Nimeni nu-și mai promova propriul site, au renunțat la el el în schimbul like-urilor pe o pagină asupra căreia credeau că dețin controlul. Mesajele lor erau duse „la botul utilizatorului” fără ca acesta să facă altceva decât să-și verifice propriul cont. Așa a a început Facebook să aibă o problemă: dintr-o rețea de socializare perfectă, a devenit fără drept de apel o rețea de distribuire a spam-ului, o rețea în care toată lumea posta orice, doar de dragul de a face prezența în News Feed-ul propriilor fani. Sistemul Facebook se stricase și trebuia găsită rapid, foarte rapid, o soluție!
Surprinzător pentru unii, soluția adoptată consta în obligarea tuturor administratorilor de pagini să plătească pentru ca mesajele lor să ajungă la cei care le-au dat like-ul pentru care atât de mult s-au zbătut. Controlul trecuse rapid, din mână administratorilor de pagini, în mâna rețelei de socializare pe care atât de mult s-au zbătut să o ridice, să o formeze și apoi, conștient sau nu, să o dărâme, bucățică cu bucățică, prin fiecare postare idioată publicată. Continuă să citești …
