De ce și-ar dori cineva să-i fie trimisă cenușa în spațiu?!?
Tocmai am citit un articol din care am aflat că un fost inginer al NASA a creat o companie, Elysium Space, care permite trimiterea cenușii în spațiu la jumătate din prețul actual practicat de Celestis, o altă companie de care am aflat tot acum, deci piață există. Iar asta nu e tot! Cenușa, odată ajunsă în spațiu, poate fi urmărită direct de pe smartphone cu aplicația asta; presupun, contra cost.
Pe astronaut îl înțeleg, că na, și de pe urma morților se fac bani, iar dacă nu mă credeți întrebați-l pe primul batman popă care vă iese în cale; și până la urmă, s-o spunem și pe-aia dreaptă: Unde naiba s-ar putea angaja un astronaut pe criza asta?
Mie, chestia asta cu trimisul cenușii în spațiu îmi pare a fi cea mai mare prostie auzită vreodată. Adică da, înțeleg ca familia, după ce mori, să poată alege între a-ți da foc sau a te lăsa pradă viermilor, dar de ce naiba ți-ar trimite cenușa în spațiu? N-ar fi mai simplu să o arunce în pădure, sau în mare, sau să o țină în vitrină ca orice om normal, unde să o poată arăta nepoților ce nu te-au cunoscut: „Dragii mei, ăla nu-i nisip din Sahara, e bunicu!”.
Da, știu că și cenușa lui James Dohan plutește printre sateliți, dar tot mi se pare o idioțenie la fel de mare cât Catedrala Mântuirii Neamului prost.
Deoarece postul disponibil văzut pe unul dintre site-urile de profil era ispititor, click-ul pe butonul de aplicare a fost dat mai mult din reflex. Câteva ore mai târziu, telefonul suna pentru a se confirma locația și stabili ora la care urma să aibă loc interviul de angajare. M-am bucurat și mi-am promis că voi obține acel job indiferent ce s-ar întâmpla, așa că m-am pus pe căutat informații despre angajator, despre activitatea sa, etc.; cu alte cuvinte, să fac lucrurile pe care le-ar face orice om normal care își dorește să obțină un post. Dar în cazul meu nu era vorba de un post oarecare, ci de unul în care urmam să fac ceva ce făceam oricum zi de zi, din plăcere. Wow! Ce noroc dăduse pentru mine…